Vineri v-am prezentat prima parte a interviului luat de colega mea Sara lui Bitză, legat de albumul “Goana după fericire“, ce urmează să fie lansat de artist pe 4 februarie, împreună cu Gazeta Sporturilor. Astăzi vă prezentam ultima parte a discuţiei, ce este una mai “specială”, cu mai puţine detalii legate de album, dar cu lucruri destul de interesante punctate.

Crezi că sunt diferenţe mare între şcoala veche şi valul nou sau că a luat-o totul foarte comercial în ultima vreme? Sunt foarte multe discuţii pe temele astea.

Şi o să mai fie. E acelaşi subiect inutil între underground şi comercial. Între est şi vest. Cred că la bază te animă acelaşi lucru: pasiune pentru muzică şi pentru ceea ce faci.

Legat de comercial. La un moment dat s-a zis de tine că tu ai început comercial şi ai dat-o pe rap, ai devenit underground, treptat. Cel puţin cu albumul “Sufletul oraşului”. Ştiu oameni care au zis lucrul acesta. S-au simţit prea puţin părţile cântate faţă de cele de dinainte, de pe primele două materiale.

Aşa e. Dar vezi tu, oare doar părţile cântate înseamnă comercial? Vezi că de fapt niciodată nu poţi să dai o definiţie exactă. În ce mărime e underground? Şi crede-mă, dacă ducem până la capăt discuţia nu ajungem nicăieri. Pentru că muzica, inclusiv cu mesajul, cu modalitatea, este o chestie de vibraţie. Muzica se transmite prin unda aia. E doar o vibraţie. Nu există de aici până aici e bine, ştii? Ăsta e roşu şi ăla e alb. Nu ai cum.

Muzica e o senzaţie, plăcută sau nu, indiferent ce înseamnă.

Toţi sunt critici… aşa s-au născut

De asta unii au rămas între lupta dintre underground şi comercial sau dintre vest şi est. Ei îşi pun propriile bariere. E o dihotomie între stânga sau dreapta, care nu ar trebui să existe. E muzica. Îţi place sau nu. Sunt piese excelente de rap, de rock.

Ce sfat ai da unui artist la început? Cel mai important lucru, care să îl ţină minte tot timpul?

Eu în general nu sunt cel mai potrivit la sfaturi. Nu îmi place. Dar cred că ar fi foarte important să fie convins de ceea ce face.

Chiar dacă e greşit?

Ce e greşit? Ştii că disecăm toate chestiile astea? La sfârşitul zilei, dacă e bun sau nu, în mare parte e influenţat de cât de mult crede în ceea ce face. Ca la sfaturile de la reviste, când îţi spun cum să fii. Principalul sfat e să-ţi îmbunătăţeşti starea ta de spirit în legătură cu ceea ce eşti şi ceea ce faci. Important e să creadă. Nu există bine şi rău, frumos şi urât. Există doar un sentiment care îţi vine din partea artistului respectiv.

În afara oricărui subiect, ce părere ai de Salam şi Eurovision?

Dar a intrat? Doamne Ajută!

De Eurovision pot să spun că am refuzat o colaborare cu cineva. Apropo ce spuneam de muzică bună şi de vibraţie. Poate să fie muzică uşoară, că tot între muzică bună sau proastă se încadrează. Sunt câteva piese pe care le simţi sau nu. Dar şi aia e vibraţie, o chestie de la Dumnezeu pe care o simţi sau nu.

Că vorbeam de pop/dance. Ai face o piesă cu Nico sau Andra, dacă ţi s-ar propune?

Uite, vezi, o piesă e ceva abstract. Propune o piesă tare cu Andra şi n-aş refuza-o niciodată. Propune o piesă de c*cat cu Tataee şi o refuz. E vorba pur şi simplu de ce calitate şi cât de potrivită e piesa aia. Cât de mult te reprezintă. Aici ajungem la ce ziceam mai devreme, că important este să te bagi în lucruri pe care le simţi. Dacă le simţi, automat iese marfă şi e o piesă bună.

Cum cânţi la microfon. Repet, muzica se transmite prin vibraţie. Exclusiv prin asta. Erau studii făcute pe microfoane acum 10-15 ani de zile să vadă cine prinde cel mai bine starea şi senzaţia. Dincolo de perfecţiunea de frecvenţe. Fiecare lucru are o vibraţie. De la Pământ, revelaţia Schumer.

O să te mai vedem implicat în proiecte caritabile, cum a fost cel cu Erika?

Da. Numai în ultimele două luni am fost implicat în două campanii. A fost “Uniţi sub tricolor”, care mi s-a părut o iniţiativă foarte marfă şi am participat cu mare drag. Cu fondurile pe care le-am adunat am cumpărat manuale, cărţi. Celor care voiau să învele în română. Asta ar trebui să facă Ministerul Culturii, nu nişte băieţi. Şi a doua campanie importantă e cea legată de aducerea arhivelor de la Europa Liberă în ţară. O sută de mii de români. Aia mi se pare iar o chestie foarte tare.

Te-au contactat ei?

Ei m-au chemat, ca în majoritatea cazurilor. Dar dacă sunt lucruri bune, de ce să nu te bagi, pentru câteva ore din timpul tău? Eşti mu*t dacă nu te bagi, dacă nu pui un umăr.

Păi să iasi banul, să curgă, că doar aşa te bagi…

Să ştii că la Europa Liberă toţi cei care s-au băgat acolo, la fel ca şi mine, n-au primit niciun ban. Ca în majoritatea campaniilor. M-am dus şi am cântat la Roşia Montana trei ani şi nu am văzut niciun leu din muzică ca Stevie Wonder, ştii? Sunt anumite lucruri pe care le faci pentru bani. Dar în timpul tău liber, nu poţi să îţi găseşti câteva ore libere pentru alţii?

Între statul la televizor, calculator şi citit o carte ce ai alege?

Hai să vedem în ce moment alegem asta. Dacă e atunci când avem treaba, aleg internetul. De relaxare?

Când pur şi simplu chiar ai timp liber.

E foarte aproape între calculator şi carte. Televizorul nu. Nu mă uit la tv de câţiva ani, din mai multe motive.

Ultima carte citită?

Ultima carte citită a fost mai pedagogică: Peter Collett – “Cartea gesturilor”. A mai fost “Inteligenţa socială” a lui Daniel Goleman, acum vreo două-trei luni.

Româneşti, nu?

Nu. Am o altă viziune asupra a ceea trebuie să citesc. E mai lungă.

Încerc să citesc ceva amplu, general şi care să se aplice tot timpul. Aşa, oricine poate să facă o teorie interesantă gen Dan Brown.

Dă bine când zici că ai citit, că uite ce a zis…

Dar ne dorim să dăm bine sau să învăţăm ceva? Vezi, eu mi-am pus problema asta foarte atent. Şi îmi doresc să învăţ ceva.

Apropo de sfaturi, nu i-ai dat niciodată vreun sfat unui om care goneşte după fericire?

Ba da. Tot timpul. Dar ştii cum o ardea Socrate? El de fapt nu a scris nicio carte. A fost expus în cărţile lui Platon şi a lui Xenofan dacă nu mă înşel. A fost descris doar. Poţi să verifici lejer. Sunt foarte solid pe ceea ce zic de obicei.

Ei… şi Socrate a introdus un nou tip de viziune asupra propriei poziţii. A zis: “nu asculta nimic din ce vorbesc eu, doar ce face sens pentru tine”. La fel sunt şi eu. Nu încerc să sfătuiesc pe nimeni. Dacă face sens ceva din ce îţi zic şi tu tragi concluzia că e bine să citeşti, e ok. Nu sunt eu în măsură să îţi zic.

De ce nu scrii mai des pe blog?

Nu am când. Scriu câte un articol de peste o mie de cuvinte. Dacă aş fi la un ziar, îţi dai seama că mi-ar da o grămadă de bani :)) ?

Ştiu că sunt rare postările şi stai o noapte să-l învârţi, să vezi ce a vrut să zică…

Decât să scriu zece pe lună şi să le consumi în douăzeci de minute… Nu îmi ia chiar destul de mult timp, dar o oră, două, trei e ceva, mai ales că sunt între concerte, versuri, muzică, etc.

Un ultim gând pentru fani?

Să-şi susţină artistul preferat şi să se ducă după ceea ce le place, indiferent că e muzică sau alt domeniu de activitate.

Related posts:

1. Cu Bitză despre “Goana după fericire” (Interviu – prima parte)
2. Interviu cu Sişu pentru EVZ
3. Poze + recenzie Black Friday – concert Bitză @ Malibu (Bucureşti)
4. Exclusiv! Interviu cu un pierdevară: Skizzo Skillz
5. Interviu cu Guess Who & Spike