Daniel Befu de la Gândul a realizat un material foarte amplu şi interesant cu membrul al trupei Paraziţii: Cheloo. Articolul conţine informaţii legate începând de la prima piesă trasă, intitulată “Înjur” (1994), care a fost făcută după ce artiştii şi-au vândut blugii, până la relaţia şi părerea acestora despre cei din jur.

Câteva răspunsuri date de Cheloo ce mi-au atras atenţia:

Ne-am vândut blugii şi cu banii am făcut prima piesă pe 13 septembrie 1994 -«INJUR», trasă pe o casetă audio reînregistrată şi cu o copertă făcute din colaje de ziare.

Tata a fost foarte la obiect: «Ce e ursăria asta de ciori?» Dar în special mama mea a avut mereu încredere în mine şi m-a îndemnat să fac ce vreau în viaţă. Ai mei mereu au ascultat casetele sau CD-urile. Acum, suntem trecuţi de 30 ani, nu mai avem probleme cu părinţii, din moment ce ne întreţinem singuri.

Nu am avut niciodată o sală de repetiţie cum au trupele rock şi am repetat acasă sau la studio doar atunci când trebuia să cântăm piese noi. Nu ştim niciodată piesele când apare un album nou pentru că scriem şi înregistrăm cu foaia în faţă înainte să învăţăm pe dinafară.

Mie nici nu îmi pasă de «cultura hip-hop». Eu doar cânt. Eu nu sunt negru, nu suport să dansez, nu practic graffiti şi am peste 30 de ani. Sincer, nu cred în cultura hip-hop. Paradoxul este că nici nu prea mai ascult rap de vreo 3 ani, de când am început să lucrez la «Slalom printre cretini». Eu nu mă inspir din viaţa de cartier, eu studiez natura umană în limita capacităţii mele, adică superficial şi cu răutate, cum i-ar sta bine românului… Piesele noastre sunt inspirate de viaţa de zi cu zi, iniţial de viaţa din cartier, apoi a venit campania anti-playback, anti-cenzură, mesajele politice etc. Totodată, unele expresii din piesele noastre au intrat pentru totdeauna în limbajul străzii. Totuşi nu ne identificăm cu mişcarea rap din exterior

Eu nu sunt muzician şi nici muzicant. Din păcate, fiind un tip instabil psihic, mă plictisesc foarte repede şi nu pot să scriu cărţi. Ce e straniu e că mie nu-mi place muzica complicată, cu găleţi de note şi acorduri. Important e că şi azi, după atâţia ani, fac doar ce vreau în muzică şi, cu cât se schimbă lumea şi muzica, cu atât mai mult sunt hotărât să nu fac compromisuri. Nu suport mentalitatea balcanică. Eu nu am fost niciodată băiat de cartier după blocurile gri – nicio ofensă pentru BUG Mafia – am fost un bun observator. Muzica e ca pictura. Tre’ s-o vezi cu mintea

Cum a evoluat muzica voastră de la începuturi şi până acum, ca mesaj în special?

Asta e o întrebare pe gustul meu. Fac o schemă: Proastă – F.Proastă – Proastă – bună/brută/veselă – de menţinere – cinică/dusă la extrem. Pe viitor vom cânta colinde şi house.

Vă invit să citiţi întregul material aici.

Related posts:

1. Vescan – “N-o să mă vezi” (Remake 2009)
2. Două interviuri interesante cu Puya
3. Album: iRonic – “Poveşti vechi în haine noi”