Common a adunat deja 20 de ani in spate de cariera. E un membru marcant din garda veche, acea generatie de MC-ii care a inflorit in timpul Golden Era si care se straduiesc sa se mentina relevanti si in peisajul din prezent al hip-hop-ului, printre noile tendinte pline de Drakes, Wiz Khalifas, si orice mai asculta lumea mai mult in timpurile astea.

In 1992, Lonnie Rashid Lynn, atunci cunoscut sub numele de scena de Common Sense isi facea debutul cu albumul “Can I Borrow A Dollar?“. Reactia publicului a fost cam absenta spre dezamagitoare, insa Lonnie se bagase in the game pentru longevitate, nu s-a lasat deziluzionat, si in `94 a venit cu creatia numarul 2, “Ressurection“, iar atunci s-a produs declicul si Common a inceput sa fie apreciat o idee mai aproape de adevar. O mare parte din succesul albumului secund i se datoreaza insa si producatorului cu care Common s-a anturat pentru majoritatea pieselor, No I.D. A fost o formula castigatoare, asa ca, arc peste timp, 17 ani mai tarziu, dupa doua semi-rateuri reprezentate de “Electric Circus” in 2002 si “Universal Mind Control” in 2008, Common s-a decis sa reinvie strategia din `94, si s-a incuiat iar doar cu No I.D. in studio. Rezultatul s-a numit “The Dreamer, The Believer“, a iesit in decembrie anul trecut si a incununat in glorie un an bun pentru hip-hop.

I-a luat destul timp lui Common pana sa isi atinga statutul de unul dintre cei mai apreciati MC-ii. A avut parte de cateva coborasuri pana s-a intepat care e echilibrul corect intre incercarile lui mai avantgardiste si originile sanatoase de battle rap. Si deschidem cufarul cu melodia “Sweet“, care a deschis cutia Pandorei cu vrajba intre Common si Drake, pentru ca canadianu` a considerat ca este atacat indirect. In fine, e irelevant. Ce e important e ce se intampla pe “Blue Sky” unde Common reuseste in doar 4 minute sa acopere un intreg alai de domenii, atacand beat-ul cu un flow scurt, forjat cu finete, plin de punchline-uri ce merita rewind. Cantecul se incheie cu o secventa distorsionata ce aduce cu un vis, asezata in straturi pe o fundatie sonica. De fapt, acest “zid” audio e prezent la baza oricarei melodii de pe album. Apoi, pe “The Dreamer“, Common imbina cumva rime despre bani si eliberare universala, fara sa para iesit in decor. Adica e ceva sa combini in aceeasi melodie referinte pentru Ferrari langa aluzii catre opera Mayei Angelou, una dintre cele mai proeminente voci din cultura persoanelor de culoare.

Frigandu-se cu cele doua albume de care vorbeam mai sus, Common a invatat cum sa impinga limitele, fara sa se indeparteze prea mult de “casa”. Pentru orice experiment de pe “The Dreamer, The Believer”, exista un punct de balansare, asa cum e “Ghetto Dreams“, un banger ca la carte. Pe un beat mustind de bass forte, Common il aduce pe prietenul lui legendar, Nas, sa scuipe despre “big booty bitches” ( asta e un fel de model de femeie cu fund generos, la care viseaza orice rapper negru care se respecta). Totodata, imnul asta al ghetoului e menit sa inchida gura oricui mai indrazneste sa-l eticheteze pe Common ca fiind soft si emotiv. Revenim la “Sweet” cu ocazia asta, unde Common e suparat si o da mai dur, asa cum nu il auzisem de multi ani incoace. Melodia e un tir de sageti aruncate inspre stadiul actual al peisajului hip-hop, si o reiterare a faptului ca Common ar trebui inclus in categoria “one of the best who ever did it”. Si daca dupa rafalele astea de bravada, braggadocio shit, dam de “Gold“, ce creeaza o stare placuta, de lenevie, gen duminica dupa-amiaza, nu ar trebuie sa va sune fortat sau ipocrit. E doar vorba de multiplele fatete ale aceleasi persoane complexe.

Nu e prima oara cand un singur producator se ocupa de executia audio a unui album de la Common. “Be” si “Finding Forever” au fost mesterite in totalitate de Kanye West. Aici insa e alta mancare de peste. E creatia lui Common in aceeasi masura in care e si creatia lui No I.D. Cel din urma reuseste sa desfasoare o enorma arie de sunete, de la vibe-ul cinematic creat de pian de pe “The Believer” pana la petrecaretul “Celebrate“, asigurand in concomitent o idee de coeziune si continuitate. Cei doi veterani au realizat un volum de creatii ce trebuie apreciat la justa lui valoare. Pentru asta merita un loc printre cele mai bune albume ale anului. E vorba totusi despre o legenda ce s-a intors si a facut ce stie el sa faca mai bine: hip-hop.

O mica erata: De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, “Ressurection” nu a fost in totalitate produs doar de No I.D.; pe “Be” a mai livrat si J. Dilla niste beat-uri, prezent si pe “Finding Forever“, unde si Will.I.Am a produs o piesa, soooo, “The Dreamer, The Believer” e singurul album unde Common colaboreaza cu un singur producator. Macar din punctul asta de vedere, e un album unic din discografia MC-ului din Chi-Town.

Articol scris de Andrei Bibire

Multumim ca ne citesti blogul! Urmareste-ne pe Twitter sau devino fanul nostru pe Facebook!

© 2010 Hip Hop Blog. Toate drepturile rezervate.

Pentru că mai sunt câteva zile până la Crăciun, Deliric 1 și DOC s-au gândit să organizeze astăzi o mică întâlnire cu fanii la magazinul Ollie Gang Shop din capitală, unde cei prezenți au putut găsi tricouri din colecția nouă Deliric, tricouri DOC și “Muzică“, modelele vechi de tricouri porcești, cel mai recent material semnat DOC, dar și postere și stickere.

Spre deosebire de evenimentul de anul trecut, Vlad Dobrescu nu a mai fost prezent pentru a încălzi atmosfera, însă publicul a fost mai numeros și mult mai tânăr.

Mai jos găsiţi câteva poze de la eveniment, urmând ca în câteva zile să vă prezentăm și un material video.

Multumim ca ne citesti blogul! Urmareste-ne pe Twitter sau devino fanul nostru pe Facebook!

© 2010 Hip Hop Blog. Toate drepturile rezervate.

Vineri seara, în Club Setup din Timișoara, Haarp Cord și-a trimis doi reprezentanți, plus Dj FaiboX și Robert Drogatu’, pentru a declanșa Horror-ul din Berceni atunci când toată lumea începuse să strige Cedry2k. Carbon a intrat în pâine și mi-a adus de albumul pe care l-a lansat în 2009, dar care se prăfuise în raftul cu CD-uri. Am ascultat Stereoxid de carbon înainte de a intra într-o Iarnă grea cu Demnitate. O surpriză plăcută pentru mine a fost Robert Drogatu pentru că știe foarte să-l dubleze pe Cedry2k și a reușit să cânte foarte bine refrenele lui Pacha Man.

Cu Linii subțiri s-a făcut introducere într-unul dintre albumele mele favorite: “Poezie Balistică“, urmând prima bucată nouă de pe albumul “Catharsis” ce va apărea în februarie. Carbon cântat și piesa Dâra de sânge, urmând niște Clișee până când Cedry2k a cântat și el o nouă piesă nouă, care cel mai probabil se va regăsi pe al doilea album Haarp Cord.

Legea marțială ne spune că trec trei ani până la albumele lui Carbo, din nefericire. Sperăm ca de la următorul material să îl auzim mai des pe piese pentru că muzical deține cheia sol. Cu Muzică se Face din noapte zi și Din Mormânt, chiar dacă totul este Contra-Cost sau ai copilărit în Progresul. Dragoste sau frică? Recunoaște că Rămâi în stradă chiar și pentru o partidă de Șah.

Setlist:

1. Horror din Berceni
2. Stereoxid de carbon
3. Iarnă grea
4. Demnitate
5. Linii subțiri
7. Dâra de sânge
8. Clișee
9. Legea marțială
10. Din mormânt
11. Muzică
12. Fac din noapte zi
13. Contra-cost
14. Progresul
15. Dragoste sau frică
16. Șah
17. Recunoaște
18. Filtru de carbon
19. Rămân în stradă
20. Nu ne-am pierdut nemurirea
21. Consecințe
22. Introspecții
23. Românește.
24. Raptilieni
25. E vina voastră
26. Cuvintecevindecă
27. Mai departe
28. Decapitalism

Dacă la București sunt cei de la Junky Size care organizează niște evenimente foarte tari, în Timișoara Boombox Terrorist are grijă ca acest oraș să nu fie ocolit de artiștii hip hop

Multumim ca ne citesti blogul! Urmareste-ne pe Twitter sau devino fanul nostru pe Facebook!

© 2010 Hip Hop Blog. Toate drepturile rezervate.

Duminică, 4 decembrie, a avut loc concertul lui Cedry2k în clubul Wings, eveniment organizat de către Junky Size Events. Prețul unui bilet a fost de 20 de lei, un preț mai mult decât decent pentru nivelul calitativ al artiștilor și a organizării.

Locația este una interesantă, aflată pe o stradă veche (Mihai Eminescu), o fostă sală de sport transformată în club, unde angajații poartă uniforme asemănătoare cu cele ale piloților de avioane.

După ce am ajuns în locul cu pricina, ne-au ,,lovit” beaturile grele ale pieselor mixate de către maestrul Vlad Dobrescu. După ce treaba s-a încălzit binișor, pe scenă a urcat Faust, care a făcut atmosferă, în ciuda unor mici dificultăți tehnice, fiind asemănător ca timbru cu Cedry2k, dar poate e doar o impresie.

Gnom s-a plimbat prin public un pic, apoi a pus mâna pe microfon și a cântat piese singur și alături de trupa Cast, fiind susținut de Dj Em la platane, timp în care publicul a răspuns prin urale cu o energie demnă de meciurile de fotbal.

Momentul culminant a fost cel în care Cedry2k a urcat pe scenă alături de Robert Drogatu’, Dj FaiboX și Carbon, acesta din urmă anunțând că va lansa un nou album în luna februarie. Publicul aproape a explodat de energie atât la propriu cât și la figurat, fiind suflet la suflet și rezonând undă cu undă cu artiștii. S-au cântat bineînțeles și piese din repertoriul Haarp Cord și s-a strigat deja clasica lozincă ,,Sișu liber!”

Trăgând linie, a fost de nota 10, iar în încheiere vreau să spun că oamenii ăștia sunt echivalentul marilor poeți clasici din generațiile trecute, bag mână în foc că și peste 50 de ani vor fi persoane care vor studia versurile și mesajul acestora. Poate cine știe, nepoții sau copiii noștri vor vedea numele de ,,Marius Craciun” în manualele de limbă română.

Multumim ca ne citesti blogul! Urmareste-ne pe Twitter sau devino fanul nostru pe Facebook!

© 2010 Hip Hop Blog. Toate drepturile rezervate.

Vă invităm să citiți în continuare o recenzie concertului C.T.C, ce a avut loc acum două seri în Iași, cu ocazia lansării albumului “Lucrare de control”, semnat de Doc. Recenzia este semnată de Andrei, iar pozele sunt realizate de Iustin pentru Hip Hop Blog.

Înainte de vineri seară, nu apucasem să-i văd decât doar o dată pe cei de la C.T.C. în acțiune, iar asta se întâmpla în iulie, când venise Deliric cu ITP-ul în Iași. Nu știu ce s-a întâmplat, dar am asistat la așa o îmbulzeală de fani încât, în răstimpuri, se auzea un concert de greieri paralel, undeva în spate, cu scratch-uri prestate din aripi. Precedentul din partea răspunsului audienței era destul de sumbru.

Mi-a mai venit însă inima la loc, vineri seară. Să se tot fi adunat o grămadă ordonată de peste 100 de mușterii. Dacă ar fi fost răspândiți pe capete pe o pătrățică egală de desfășurare în timpul concertului, fiecare s-ar fi putut agita în voie pe sectorul lui. Din punctul ăsta de vedere s-a menținut o impresie de aerisire, pe care personal o prefer.

Nu a prestat nimeni în deschidere, la vocalize, de pe zona locală. Am fost lăsați cu un playlist prestabilit. Playlist calculat să dureze cam două ore, de la 10 la 12, până intrau actorii principali în scenă. Fix la țanc, deja începusem să mă bâțâi de la plicitiseala și de la anticipație. Ca medie de vârstă, am fost împărțiți în două aripi, generația de peste 20 de ani și tabăra tânără, constând în exemplare care nu păreau încă ieșite de pe băncile școlii generale. Nu știu cum s-or fi strecurat înăuntru, însă e de bine, cred. Ei reprezintă sângele proaspăt din generația de ascultători care vine din spate. Să vedem cât îi ține atracția față de rap și cât de constanți se vor menține în “mișcare”. Oricum am văzut destule CD-uri duse la semnat din cele puse la vânzare la intrare (ITP, Lucrare de Control și Rapcapitulare). Banii de alocație se pot investi, iată, și pe termen sustenabil.

În afară de nelămurirea legată de prețurile neprietenoase de la bar cu buzunarele proletariatului, nu am reușit să mă edific unde aveau să presteze băieții efectiv. Scena propriu-zisă nu exista. Existau un fel de piedestale circulare și un pupitru pentru DJ în spate. Deci urma să avem parte de un recital la înălțime, la propriu, suus pe bar, suus pe bar. Așa s-a întâmplat în cele din urmă, Doc și Deliric s-au cățărat pe piedestale, VD a rămas în spate să țină muzica în rulaj, plus să intervină când era vorba să își scuipe bucățile respective de pe piese.

Trecând la concertul propriu-zis, C.T.C. și-a respectat statutul ca una dintre trupele cu cele mai vii show-uri pe scenă. Iar rețeta cu care a ținut publicul în priză (triplu-ștecher, hehe) se vede că e prelucrată în timp și a devenit deja un reflex. Dialoguri improvizate între artiști, dialoguri ad-hoc cu publicul, glume, procedeul “pasează mic-ul la public și lasă-l să cante”, schimbări de poziție pe “podium”. Mai lipsea poate un stage dive, condițiile erau propice. S-au temut însă băieții că sunt prea “grei” ca să aibă o aterizare fără probleme.

Chiar dacă pe afiș era trecut lansare “Lucrare de Control”, piesele derulate au împletit bucăți de pe “Dificultăți Tehnice”, “Scăpat de sub Control” sau “Inspectia Tehnică Periodică”. Un răspuns aparte de la mulțime, în stil tradițional, s-a manifestat pentru “Interzis Nefumatorilor” și “Ochi Roșii”, plus pentru “Fraiere”, moment în care solo-ul mulțimii a zguduit sala și Deliric a avut parte de reconfirmarea publică a statutului de rigoare :). Bis-ul s-a produs pentru “Piese de schimb”, era binevenit ca încheiere în glorie a prestației, pentru partea finală “Strigă C.T.C. x 3”. Ca artificiu, Doc s-a “jucat un pic” alături de Jay-Z, în Caraibe, pe instrumentalul de la “Big Pimpin”, iar la “Copilul 90`ilor”, VD a lipit versurile pe un negativ clasic de la Gang Starr.

La sesiunea de autografe și de tras în cadre de după concert, am reușit să îi iau un mini-interviu lui Doc. În caz de vă întrebați, da, e mulțumit de drumul ales, și nu îi pare rău de pariul făcut, acela conform căruia va trăi din muzică. Mi-a zis că albumul l-a solicitat serios ca să iasă cum a ieșit, “să fie și de-aia, și de-acolo, și de-aici”. Situația materială îl mulțumește și, dacă nu mă înșel, a menționat că s-a apucat deja de albumul numărul 3. Între timp, următorul pe linie cronologică urmează să fie cel solo al lui VD.

Trivia/moment jenant: Pe piesa “1 Mai” la bucată “Hai zi-mi unul mai bun și m-am dus…” un grup de trolli/hiene din public a urlat către Doc, “Ceeeedr2yyyk”, gest venit ca nuca în perete, deplasat și fără nici o legătură cu momentul și cu locația. Atitudine clasică de pene de păun înfipte în cur prezența la unii fani, care, dacă ascultă altceva și au alte gusturi, au impresia că sunt mai șmecheri. Și mai vin să strecoare șopârle, să mai dea și ei o dumă. Nu vă place cine vine să cânte, stați acasă. În fine…

Concluzii și tragerea cortinei. A fost un concert reușit, susținut de băieți, degajat, natural și profesionist. Publicul a fost implicat, piesele din lista s-au legat armonios, am avut parte de improvizații de la negative până la comportament scenic. Impresia de ansambul, însă, cu care rămân e că C.T.C. pare un grup unit, cimentat cu fier-beton. Nu s-a inventat încă picamerul în stare să le fisureze legăturile așa că pe viitor se anunță alte ocazii de a se mai produce niște “pagube” din partea lor.

Pace!

Multumim ca ne citesti blogul! Urmareste-ne pe Twitter sau devino fanul nostru pe Facebook!

© 2010 Hip Hop Blog. Toate drepturile rezervate.

Pentru prima oară în această formulă, JerryCo și Mario V au susținut sâmbătă seara, în clubul Space din București, un concert pentru care s-au pregătit câteva luni bune alături de Dj J-On, dar la care, din păcate, fanii nu au fost prezenți într-un număr foarte mare.

Încălzirea a fost asigurată de către DJ J-On, cel care i-a susținut și pe toată durata concertului, băieții urcând pe scenă puțin după miezul nopții, deși fanii s-au adunat în club de la ora 21:30.

Aceștia au interpretat atât piese de pe albumul de debut al lui JerryCo, “Orice E Posibil”, dar și câteva piese care se regăsesc pe primul album semnat Mario V, “Liber Pe Pãmânt”, ce va fi lansat la începutul anului viitor, lăsându-l pe DJ Em, după mai bine de o oră de show, să se ocupe de after-party.

Multumim ca ne citesti blogul! Urmareste-ne pe Twitter sau devino fanul nostru pe Facebook!

© 2010 Hip Hop Blog. Toate drepturile rezervate.

După evenimentul organizat în urmă cu câteva săptămâni în studioul Radio Guerrilla, la care au fost invitați cei de la Paraziții, Ursus Evolution a continuat seria concertelor de luni seară, de data aceasta invitând trupa C.T.C., ajutați la platane de Dj Sauce. Pe lângă piesele interpretate de artiști, am putut afla și unele lucruri legate de aceștia, pe care le-ați putut auzi și voi în urmă cu câteva ore dacă ați ascultat Radio Guerrilla.

Echipa Hip Hop Blog a fost prezentă la acest eveniment pentru a realiza câteva poze, pe care le puteți urmări mai jos.

Multumim ca ne citesti blogul! Urmareste-ne pe Twitter sau devino fanul nostru pe Facebook!

© 2010 Hip Hop Blog. Toate drepturile rezervate.

La un an de la primul album solo, Praetor a lansat ieri seară, la Atelierul de Producție din capitală, noul album intitulat ,,Restul păstrează restul”.

DJ Undoo a fost omul care s-a ocupat de încălzirea atmosferei, iar în jur de ora 23:00, Praetor a urcat pe scenă și a început să ne încânte cu piese pentru suflet, cum ar fi: ,,Restul păstrează restul”, ,,Să fac ce îmi place”, ,,Când o vrei”, ,,Eu știu o fată”, ,,Pedale” și așa mai departe.

Antobeats a fost prezent alături de artist, demonstrându-ne la cei 16 ani ai săi faptul că este foarte talentat și are muzica în sânge, fiind unul din oamenii care au contribuit la realizarea acestui material.

După ce piesele de pe album s-au terminat, Jhivago i s-a alăturat lui Praetor pentru a începe un recital pe care fanii îl așteptau cu ardoare, și anume Veritasaga, sau doar o parte, pe scenă, interpretând piese de pe albumele ,,Punct și de la capat” și ,,Cu alți ochi”.

Publicul a fost numeros și divers, explicația fiind că în aceeași seară au fost programate mai multe reprezentații ai mai multor artiști: Psychofreud, Unlocka, Dj Snow etc. Legat de aspectul acesta, pe de-o parte e bine că lumea fără prea mari legături cu muzica rap a putut asista la concertul lui Praetor, fiind oarecum ca un schimb cultural, dar pe de altă parte, am avut senzația de a cincea roată la caruță, fiind de părere că Praetor și băieții ar fi meritat o seară întreagă.

Un lucru ciudat legat de acest eveniment, a fost faptul că Dj Undoo a fost deranjat în mijlocul show-ului de un reprezentant al clubului, pe motiv că s-ar fi filmat în timpul concertului un videoclip.

Cu speranța că la următoarele concerte ale băieților de la Hades Records, veți veni într-un număr mult mai mare, vă invit să urmăriți pozele realizate de colegul meu, Cosmin, dar și să cumpărați albumul în original.

Multumim ca ne citesti blogul! Urmareste-ne pe Twitter sau devino fanul nostru pe Facebook!

© 2010 Hip Hop Blog. Toate drepturile rezervate.

Cu scuzele de rigoare transmitem cu întârziere părerile legate de concertul numiților Phi Life Cypher (pentru cine nu știe trupa este din Anglia și are în componență 2 MC respectiv Life Și Phili și pe DJ Nappa).

Minunea a avut loc duminică în binecunoscutul club Silver Church, care a ajuns un fel de Ierusalim al concertelor tari. De când am ajuns am observat clubul semi-gol, și am zis „stai bre că nu e ok”, dar era totuși în jur de ora 22:00. Ușor ușor lumea s-a strâns și treaba s-a pus în mișcare. Maestrul Fanas cu maestrul Grigo au făcut o demonstrație de “muzică și dans”, mai precis beaturi nebune cu scratch-uri și o surpriză mai mult decât plăcută: un crew de b-boy, care au rupt scena în două.

După treaba de mai sus au urcat pe scenă Cedry2k, Carbon, Aforic și C.T.C.. Ah, aici ar fi de zis că Vlad Dobrescu a dat publicului să asculte live o piesă nouă, nemasterizată, care am înțeles că va apărea pe următorul său album.

Publicul era cam timid, marea majoritate fiind răspândit, care încotro (erau 2-3 rânduri în față care erau într-o stare turbo-charged), cu un suc în mână și o țigară, cu o bucă, sau cu o combinație a acestora. Lumea s-a strâns totuși mai serios când pe scenă au apărut artiștii englezi care au verificat un pic microfoanele și au început show-ul.

Calitatea sunetului a fost foarte bună, am ascultat totul ca și cum ar fi fost la boxă , în mașină/acasă. Mă gândesc că nu toată lumea știa foarte bine care e treaba cu Phi Life Cypher și de aia erau mai rezervați în reacții la început.

Piesele au decurs una după alta, printre care și “Herbaholics”, una din preferatele mele, iar apoi geniul s-a dezlănțuit, la modul că cei doi meșteri ai microfonului au ars o sesiune de off da dome de a stat cocoșatul drept și pisica în două labe.

Pentru mine, și sunt sigur că și pentru restul, au fost minute absolut magice, în care ne-am dat seama că oamenii ăștia au o gândire mai rapidă ca o mitralieră și o inteligență incredibilă. Cireașa de pe tort a venit când Life a luat obiecte de la public și a creat povești legate de ele (telefoane, bani, chei, ce avea omul prin buzunare).

La sfârșit Chill Will s-a ocupat de after-party, dar spre rușinea noastră am părăsit incinta fără să mai vedem ce se mai întâmplă în continuare.

Ca și concluzie, a fost la modul cel mai serios un concert pe care nu-l voi uita prea curând, am avut parte de hip hop la calitate maximă. Publicul, puțintel cât a fost, sunt sigur că se simte acum privilegiat că a luat parte la așa ceva.

Nu în ultimul rând mulțumiri lui Grigo pentru toată treaba și props către b-boy-ii care au arătat ce înseamnă artă.

Multumim ca ne citesti blogul! Urmareste-ne pe Twitter sau devino fanul nostru pe Facebook!

© 2010 Hip Hop Blog. Toate drepturile rezervate.

După concertul de la Lupeni din ziua precedentă, trupa C.I.A. a susținut un nou concert vineri, în club Jou-Jou Filiasi, în fața unui public numeros. Aceștia au interpretat piese atât de pe materialele mai vechi (“Invazia“, “Radio“) cât și de pe advance-ul “7 Gloanțe“, un material ce precede noul album C.I.A., “Universal“, ce urmează să apară în curând.

Piesa care s-a bucurat de cel mai bun feedback din partea publicului a fost “Unde e ea“, piesă ce a strâns mai mult de 1.500.000 vizualizări dacă punem la socoteală și vizualizările cumulate de către videoclip.

Mai jos vă punem la dispoziție o serie de fotografii de la eveniment.

Multumim ca ne citesti blogul! Urmareste-ne pe Twitter sau devino fanul nostru pe Facebook!

© 2010 Hip Hop Blog. Toate drepturile rezervate.